Aici suntem noi!

A inceput scoala...dar nu si pentru mine!

2011-09-20T22:45:00.000+03:00

E ciudat sa realizezi ca tu nu mai mergi la scoala cand vezi ca e multa agitatie in jurul tau,cand vezi ca o parte din prieteni inca isi mai fac griji pentru diverse aspecte legate de prima zi de scoala sau vezi in toata mass-media stiri despre inceperea anului scolar.
Sunt atat de multe lucruri de care ai scapat si in legatura cu care nu mai trebuie sa-ti faci griji ca nu le vei face la timp atunci cand te gandesti ca nu mai mergi la scoala(dar si facultatea va fi tot ceva asemanator deci iluzii:))!!).Voi incerca sa fac o lista cu toate lucrurile care imi vin acum in minte si stiu ca imi ridicau o problema sau ma faceau sa-mi doresc sa ajung mai repede la facultate pentru a nu ma mai confrunta cu ele dar vor fi presarate si cu multe amintiri frumoase.

1.Una dintre problemele mele majore(si cred ca si a colegilor mei de scoala) in acesti 4 ani de liceu a fost UNIFORMA.In fiecare an inainte de inceperea anului scolar trebuia sa strabatem tot orasul in cautare de pantaloni sau fuste gri,camasi albe,albastre sau gri si in final "mult purtatul sacou bleomarin"...aa sa nu uitam de insigna AS;) pe care trebuia sa o pastram "cu sfintenie" in piept.(dar la multi nu rezista un semestru d-apai 4 ani:))..la fel si carnetul de note)
Acum,poate ca incep sa vad lucrurile altfel,si pot spune ca am fost privilegiati ca am purtat uniforma si am fost la un colegiu atat de bun insa atunci cand esti in "miezul problemei" nu prea gandesti asa desi iti spun cei mai mari ca dupa ce termini liceul vei avea alta parere.
Desigur ca fiecare incearca sa-si personalizeze tinuta si vei vedea diferite feluri de abordare a conceptului de "uniforma"plimbandu-te pe holurile liceului insa cand vine vorba de control,asa,toti cu sacourile pe noi parem la fel,doar o freza mai ciudata sau un cercel in ureche mai atrage atentia doamnei directoare ce e atenta la cel mai mic detaliu si ne invioreaza ora cu umorul dumneaei intotdeauna molipsitor.Apropo de umor,cred ca unele dintre cele mai amuzante momente erau cele in care se faceau anunturi prin statie.Toata lumea astepta salutul de final al doamnei directoare ,nu inainte de a ne avertiza sa purtam uniforma,mereu incheia printr-un simplu si nostim "Paa!".Daca se mai nimerea si ora de fizica,rasul persista minute intregi:)).De mentionat ca ora de fizica era predispusa crizelor nejustificate de ras;).

2.O alta mare problema reprezenta AGLOMERATIA din autobuze si "obsesia",poate chiar justificata uneori,de a ocupa loc pe scaun.Mereu imi spuneam:"Dupa ce ca imi fac si abonament sa mai merg si in picioare??...nu se poate asa ceva!!!"si de aceea asteptam mereu autobuze cu locuri libere desi trecea ceva vreme,dar macar nu eram singura.
Am mai avut si un avantaj in ceea ce priveste naveta la scoala in mijloacele de transport in comun deoarece locuiesc aproape de un capat de linie si mai mereu prindeam loc.Insa acest aspect reprezenta cateodata si un dezavantaj pentru ca se intampla destul de des sa mai trag cate un pui de somn pana cand trebuia sa cobor,adica la celalalt capat de linie.
Dar trebuie sa recunosc ca mersul cu autobuzul poate reprezenta uneori o adevarata aventura sau un prilej de a mai citi cateva pagini din romanul pe care il mai citesti si la scoala pe sub banca,o ocazie de a cunoaste oameni noi sau de a studia si observa diverse caractere.Nu te plictisesti niciodata si adormi doar cand esti mult prea obosit,asa cum sunt de obicei liceenii dupa weekend-uri;).Ti se mai lumina fata cand,prin multimea forfotand,intalneai cu privirea o persoana cunoscuta.Incepeai sa te resemnezi ca incepe inevitabil o zi de scoala abia atunci cand ajungeai in Livada si mai intalneai alti colegi,poate mai "adormiti"ca tine sau poate chiar bine dispusi si cu pofta avida de mate(ce oameni:))!!!)

3.Mai sunt si zile mai putin bune in care se intampla sa fi surprins de ENTUZIASMUL celor mai mici de a ajunge la scoala,sau a unor oameni de a ajunge la serviciu,sau de elanul cu care isi incep unii ziua,incat te simti destul de prost pentru starea ta de spirit din ziua respectiva.Insa nu poti face nimic sa completezi orele de nesomn sau sa recuperezi lectiile neinvatate pentru lucrarile ce urmeaza sa le dai in ziua aceea si inca te gandesti daca mai are rost sa intri pe poarta liceului(mai bine mergi putin mai sus pana la un pub pentru a te trezi cu o cafea si gandesti problema altfel) ca si asa vei chiuli azi mult,sau se mai intampla sa vi la scoala si sa nu te opresti cand treci pe langa ea...adica sa treci mai departe foarte pasibil,constient ca in ziua aia esti scutit deja de efortul prezentei la ore.
Au fost cazuri in care am chiulit si in gasca(era mai palpitant asa;)) si pe scutiri scria tot un diagnostic in spirit de turma(IACRS se stie:)))

4.O problema intr-adevar recunoscuta oficial este SARITUL GARDULUI.Daca nu ai sarit macar o data gardul inseamna ca nu esti sagunist adevarat.Cam asa se vehiculeaza printre elevi,insa poate ca mai exista si astfel de copii "exceptionali"ce respecta regulile.Dar un prieten mi-ar spune:"Pentru ce sunt facute regulile daca nu pentru a fi incalcate!"...si uneori e distractiv sa le mai si incalci.Insa gardul reprezenta mereu o piedica de a ajunge mai repede la locul de fumat de peste drum sau la xerox sau pur si simplu cand chiuleai de la ore si nu stiai cum sa-l sari mai repede sa nu te vada profu' de serviciu.Bietul gard,unul dintre dusmanii declarati ai elevilor ce de multe ori era sa fie daramat de sariturile sprintene ale"sportivilor"ce sar cat pot de mult peste ore.

5.COADA LA MAGAZIN reprezinta o alta problema pe care anii de liceu ne-a ridicat-o.Aici chiar pot spune ca nu exista elev care sa nu fi pierdut macar o pauza la coada de la magazin(asta daca nu te bagi in fata cu tupeu..insa de cate ori poti face asta??).E interesant ca magazinul e locul din scoala unde se apeleaza cel mai des la cunostinte,prieteni sau alte "pile"pentru a scapa de statul la coada parca interminabila.Si de multe ori nu prea poti sa refuzi sa cumperi si pentru nu stiu cine nu stiu ce pentru ca si tu faci asta cand ai ocazia...deci aici functioneaza legea compensatiei;).Si te trezesti de foarte multe ori atunci cand iti vine randul,in sfarsit(poate de multe ori dupa ce se suna) ca nu mai sti ce trebuie sa cumperi sau cateodata de atatea"cumparaturi" care iti ocupa mainile nu te mai uiti la pragul de sus de la usa si te mai alegi si cu o lovitura zdravana(nu era de ajuns ca te durea capul de la ora de fizica la care tocmai intarziai).

6.O alta mare problema pe care cred ca o pot incadra in categoria spaime,temeri si alte lucruri care iti fac un gol in stomac sau iti provoaca friguri era ORA DE MATE.Pot spune ca am avut marele privilegiu de a avea un super prof de mate insa un pic cam dur(uneori prea dur).Cred ca nu era ora de matematica in care sa nu stam cu totii cu sufletul la gura,cu nodul in gat si alte expresii care exprima starea de tensiune si frica.Se putea citi pe fetele noastre replici de la:"eu sunt urmatorul","pariez ca si azi ma scoate la tabla" la ganduri de genu:"sa ma scoata dar macar sa nu-mi dea 2..ma multumesc si cu un minus","sigur isi pierde rabdarea iar si se enerveaza si ma trimite la loc"...prea rar se mai intalnea o fata luminata si increzatoare:"azi sigur iau plus ca am lucrat exercitiile alea inainte si mi-au iesit" sau "las ca iau cel putin steluta ca sigur o sa stiu..poate o sa ma mai ajute si el..o scot eu la capat cumva".Partea amuzanta era atunci cand faceam schimb de caiete cu cei din B dupa ora lor de mate sau dupa ce aveam noi mate pentru ca de obicei faceam cam aceleasi exercitii si incercai intr-o pauza de 10 minute sa inveti sau sa intelegi rationamente de o ora.Dar am uitat sa precizez de ce toata lumea era ingrozita de iesitul la tabla...deoarece noi primeam note pe "prestatia" de la tabla.Uneori iesitul la tabla se transforma intr-o reprezentatie demna de filme de groaza,alteori drame lacrimogene,actiune zgomotoasa sau cu putin noroc se reducea doar la comedii seci.
Cred ca orele de mate din liceu au insemnat unele dintre cele mai frumoase amintiri pentru toti din clasa.Ne-au unit si ne-au invatat sa fim solidari,sa-i ajutam si pe cei care nu se descurca sau nu inteleg,sa avem rabdare,sa gandim de doua ori inainte de a vorbi(think twice before you leap) si cel mai important sa nu ne pierdem cu firea in fata "adversarului" indiferent cat de impozant ar fi.Am invatat si multe lectii de viata,de comportament(cum sa fim domni si doamne:)))si ne-am bucurat de multe sesiuni de bancuri si povestioare.

7.Celelalte probleme ridicate de diverse materii,profesori sau alte aspecte intra toate la un singur punct deoarece chiar daca au fost momente mai putin placute sau clipe amuzante..toate s-au transformat pana la urma in amintiri frumoase.Si cred ca aici e toata lumea de acord cu mine(cel putin colegii mei).Desigur sunt de amintit interminabilele ore de Informatica,lucrarile comune la Bio,discutiile despre orientarea profesionala sau coordonate de viata abordate la orele de Chimie,redundantele de la Filosofie,turele de la Sport,filmele de la Muzica,proiectele de la Desen,asocierile de la Geografie,orele de Istorie in sine,umorul englezesc,seriozitatea nemteasca sau rafinamentul frantuzesc.Toate aceste si multe altele au facut ca acesti 4 ani petrecuti la Colegiul National Andrei Saguna sa fie mai mult decat cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum,au insemnat o bogata si importanta lectie de viata,mi-am facut multi prieteni(unii pe viata)si am invatat ca Saguna este mai mult decat un liceu,este un stil de viata,un mod de a fi,un mod de a trai.

Desigur ca sunt multe de spus la fiecare capitol pe care l-am tratat mai sus dar cred ca as plictisi cu amintirile mele pe cei care nu au trait cu adevarat atmosfera din clasa noastra iar colegilor le voi retrezi dorul de anii de liceu care si asa nu va fi alinat prea curand.
La aceasta lista de lucruri de care pe de o parte sunt bucuroasa ca am scapat dar pe de alta parte lucruri despre care am multe amintiri frumoase,o sa mai fac ulterior completari deoarece anii de liceu mereu vor reprezenta o sursa inepuizabila de lucruri interesante si amuzante care merita impartasite.

2011-08-03T09:08:00.002+03:00

Sunt in autobuz. Candva la inceput de august, imediat dupa a XII-a. Am un dor nebun sa-mi vad colegii, sa aud de ei, sa-i privesc cu aceeasi timiditate ca la inceput de clasa a IX-a, sa simt acelasi dor inainte de a intra la ora, sa intru zambind si sa aud macar pe cineva tipand de bucurie, din cine stie ce motiv. Vreau din nou sa ma impiedec de surubul din fata tablei de lemn, sau macar sa-l vad pe proful de mate facand asta. Vreau din nou sa stau in banca mea din fata, de cele mai multe ori neinsotit, dar complet de-al grupului, si sa privesc din nou ca Moromete de la inaltimea pragului lui catre oamenii care de vreo patru ani mi-au fost mai mult decat niste colegi...

Dar acum, cand vara e la jumate, cand fiorii maturitatii ne dau tarcoale, cand (cel putin eu) ne intrebam cat de buna a fost alegerea facultatii, sau cel putin, oare cat de roz ne va fi viitorul, cand orice drum prin parcul cu castani imi aminteste de ore, de graba de a ajunge la timp la ele, (nu de alta, dar trebuie sa demonstram tuturor ca suntem domni sau doamne, dupa caz), acum sunt perfect constient ca am ajuns intr-o statie. Am urcat intr-un tren aiurea, ca sa scap de cobre sau de caini antrenati, sau poate asta e doar o iluzie, pentru ca mai departe nu voi face decat sa intru in altul..

Acum nu pot spera decat ca din cand in cand, vreunul din noi sa-si cumpere un bilet gresit, si poate sansa va face sa ne reintalnim. Macar partial daca nu cumva cu totii..care ar fi sansele?

Nu, nu cred ca mi-au ajuns patru ani cu voi. Am inca sentimentul ca liceul nu s-a terminat si ne vom revedea din nou in septembrie, gata din nou sa tremuram inainte la mate, sau sa ne amuzam cand...”Catalina” iese din nou „la tabla”...ori poate un text de 15-20 de randuri ne va da din nou batai de cap.

Voua celor care veti citi si va veti regasi in randurile astea ale mele scrise dintr-o suflare, cu cine stie ce fel de unghie ingereasca sau nu, privind ba spre viitor, ba spre trecut, ba ramanand orb de la prea multe amintiri, va spun.. cu bine!

O scurta recapitulare...

2011-07-11T01:21:00.002+03:00

2011-05-25T18:21:00.001+03:00

Portret de diriginte

A fost odată, prin toamna anului 2007, o gaşcă de boboci, care şi-a început drumul pe culoarele liceului îndrumată de protectoarea lor, Daisy Duck. Este vorba, bineînţeles, de cei ce erau pe atunci clasa a IX-a A şi de diriginta lor, doamna profesor Laura Teodora Voinescu, ce a urmat acelaşi ritual al integrării în familia şagunistă ca şi bobocii ei: botezul.
Nu s-a lăsat intimidată de vremea nefastă care părea că marchează debutul bobocilor în viaţa de liceu. Părea că ştie că ceea ce va urma botezului avea să decidă soarta colectivului clasei: a fi sau a nu fi un colectiv. A avut mereu grijă să petrecem cât mai mult timp împreună. Au fost excursii şi proiecte care ne-au ţinut împreună şi ne-au ajutat să ne cunoaştem: elevi între noi şi elevi - diriginte.
Prima oară a fost Moldova. I-au urmat Bucegii (Poiana Izvoarelor) şi Făgăraşul (Bârcaciu). Ne-a ajutat să descoperim frumuseţea spaţiului citadin şi a naturii. Mai mult decât atât, alături de dumneaei am învăţat să respectăm natura şi omul (prin ecologizările în care ne-a implicat şi proiectele caritabile).
Au fost proiectele în care ne-a ajutat să de dăm seama ce vrea să spună, cu adevărat, verbul „a organiza”: punctualitate, responsabilitate şi seriozitate. Am putut astfel să le oferim, sperăm noi, într-un mod reuşit, colegilor mai mici „Balul Bobocilor” şi celor mai mari „Maialul”. Ne-a învăţat cum să purtăm sus stindardul, să fim mândri de faptul că suntem români, încurajându-ne să participăm la numeroase proiecte internaţionale (FELJEU şi "EU - online magazine"). Cea mai însemnată experienţă din acest ciclu a fost, pentru noi toţi, excursia în Italia, când am petrecut mai mult timp împreună, întărindu-se astfel legăturile dintre noi.
Apoi, parcă pentru a testa coeziunea grupului, pentru a vedea dacă am învăţat sau nu lecţia unităţii, doamna Laura Voinescu a fost nevoită să ne părăsească (trebuie să precizăm, ca urmare a unui eveniment fericit din viaţa ei, pentru care ţinem să o felicităm). Ne-a însoţit în drumul nostru doamna profesor Ramona Ionescu pentru cel de-a doilea semestru din clasa a XI-a.
Clasa a XII-a, ultima etapă a drumului nostru iniţiatic în maturitate, ne-a aşteptat cu un nou diriginte: domnul profesor Şandor Ciprian Gabriel. La început, mai timid, ne-a arătat de ce este în stare, prin atitudinea profesorală care îmbină rigoarea cu glumele cu tentă... microbistă. Echipa de 27+1 s-a dovedit a fi una câştigătoare în ultima repriză a vieţii de licean pentru că domnul diriginte a arătat înţelegere unei clase cu caractere puternice.
Mulţumim acestor trei profesori, care, mai mult decât nişte diriginţi obişnuiţi, s-au dovedit a fi nişte oameni oricând dispuşi să ne ajute. Vor rămâne mereu în memoria noastră asemenea unor mentori care ne-au dat startul în viaţă.

2011-05-25T18:13:00.000+03:00

COLEGIUL NAȚIONAL ”ANDREI ȘAGUNA” BRAȘOV

PAGINĂ DE JURNAL

Miercuri, 25 mai 2011
Pășim cu aceeași emoție, ca acum patru ani, pe aleea cu castani ce duce la școala noastră, Colegiul Național ”Andrei Șaguna”. Când ajungem în dreptul terenului de sport ne sare o minge în față, după ea.... aleargă Decebal Miron.
– Nu ai ajuns încă la școală? Nu mai sta la fotbal, vino la ore!
Ducu este pus așadar față în față cu ”condiția efemeră a omului în fața ireversibilității timpului”...
Mingea este prinsă de Lavinia care se teme să nu își murdărească chimonoul și începe să îl apostrofeze pe Mar(i)len în franceză. Apare și Adrian Nechita zis și ”Față” pe chipul căruia se citesc semne de întebare și de mirare în legătură cu ce se întâmplă. El este surprins și nu reușește să rostească fraza până la capăt, fapt pentru care bolborosește ceva de neînțeles: cricuri, pariuri, curse, oglinzi retrovizoare, live, bani, bani, bani... Cu toate acestea nimic nu poate amâna inevitabilul: ”Nuuu nu mai joc fotbal în viața mea... De ce nu m-ați oprit, cum mai joc eu biliard acum?”.
Lângă noi ajunge și Sofia Enache la braț cu Marian Dima. El este obosit fiindcă abia a terminat de alergat turele de teren și este urmărit încă de cuvintele fatidice: ”Gheorghiță tată, fă zece ture!”. În schimb, fără teama de a deveni redundantă, Sofia râde cu poftă.
Plecăm de pe teren și în fața bustului Mitropolitului Andrei Șaguna o întâlnim pe Mădălina Costin care o CEARTĂ pe Cătălina Aonofriesei fiindcă nu a văzut cu ochii ei mari și albaștri mașina cea nouă. Mașina care e dotată cu stegulețe de curse pe care scrie ”I love Râșnov (Centru – Nord)” aparține desigur Georgianei Gologan, iar locul din dreapta șoferului este ocupat de Bianca Terciu care zâmbește și este extrem de ocupată cu trimiterea de pupici virtuali, prin intermediul telefonului, întregii clase.
În fața liceului apare și Ximena, care este extrem de agitată pentru că poarta era închisă: ”Mă ascultă, mă ascultă, nu mai știu nimic” afirmație urmată de un șir de formule greu de înțeles. Norocul nostru ca tocmai în acel moment trece pe lângă noi o mașină din care se aude cântecul deja celebru: ”Basul și cu toba mare” moment în care totul revine la normal.
De departe, de foarte departe, de la Bârcaciu se aude: ”Un copac, o floare, o bi-ci-cle-tă!”. Cine să fie oare? Răspunsul este evident: munțomanele clasei – Roxana Modreanu coboară citind Herman Hesse și îndeamnă la calm, Gabriela Raț începe să acompanieze la chitară cântecul de mare efect: ”Față, spate, stânga, dreapta”, iar Nicoleta Păpară încheie șirul ascultând o emisiune radiofonică despre snobism și efectele sale. În sfârșit descoperim și de unde se aude cântecul, era doar Diana Beleiu, care pe când se pregătea să schimbe registrul: ”Iată uite și privește...” este întreruptă de un grup de transilvăneni neaoși care veneau voioși spre liceu pentru o ultimă oră de dirigenție.
Exuberanța de pe chipul lor se citea la fel de ușor ca fluxul semnelor la matematică. Cu toții sunt inițiați în tainele acestei materii de către Bogdan Bîja care după ce termină de explicat începe să construiască avionașe de hârtie (visându-se în rol de Top Gum, pardon Top Gun și având-o ca parteneră de scenă pe cea care a făcut furori în ”Pisicile Aristocrate”, Claudia Prăjanu). Vlad Clinciu pierde șirul formulelor și constată că îi este sete, prin urmare începe să caute în portofel niște bani. Între timp, Mihai Toderică îl roagă să îl împrumute și pe el, dar răspunsul vine prompt, a la Bran: ”N-am”. Se aude venind Țăposu Andrei care povestea că a descoperit rezolvarea unei enigme nucleare zbierând din toți rărunchi fiindcă abia coborâse din trenul de Zărnești și o dată ajuns în mijlocul acțiunii îi atrage atenția lui Mihai să nu își mai bage nasul unde nu îi fierbe oala.
La colțul liceului Bogdan Begu se gândea la cât de drept îi stă părul și la cum se face că acum o oră avea cinci sandvișuri, iar acum nu mai are niciunul. Ciudat fapt pentru că el nu își amintea să fi mâncat astăzi...
Grupul celor trei care au speriat Vestul (și Estul) poartă o conversație cu iz cinematografic:
Timea Balo: ”Ați văzut ultimul episod din serialul South Park?”
Alexandra Popa: ”Când era ăla cu aia și s-au întâlnit cu ăia? Da, a fost super tare!”
Anca Munteanu(privindu-se în oglinda primită cadou de la prietenele ei): ”Uite ce frumoasă sunt azi...”
Privind peste oglindă, Anca o zărește pe Roxana Iamandii vorbind pe nerăsuflate cu Tanti M despre întrebarea pe care i-o adresase profesorul de filosofie cu o zi înainte: ”Roxana ai înțeles ce e filosofia?”.
Cu toții se strâng încet încet în clasă, unde îl găsesc pe Marius Comșa încercând să găsească codurile de acces la rețeaua școlii, fără succes însă. Se pare ca viața sa e presărată în continuare de ”evenimente nefericite”.
Peluza este redusă la tăcere de către domnul diriginte Șandor Ciprian Gabriel cunoscut și ca ChipriCao, moment în care Theodor Moraru intră în clasă cu laptopul într-o mână, retroproiectorul în cealaltă și cu ecranul în spate asemenea unui Rambo – IT rostind: ”Vă mulțumesc că ați avut încredere în mine și m-ați așteptat”.
De după ușă se ițește și capul lui Vlad Bradu care șoptește incomprehensibil: ”Mă scuzați, mă scuzați, mă scuzați...”, apoi apare și restul un dosar într-o mână și concluzionând: ”Am fost la Doamna Director, am avut niște treabă”. Toată lumea înțelege despre ce e vorba, mesajul este clar: ”Acum poate începe ultima oră de dirigenție”.
Depănăm împreună amintiri din cei patru ani de liceu, o perioadă în care am continuat și dezvoltat ideea zicalei, care a devenit ulterior motto: ”E-din-A”. O perioadă în care am fost alături unii de alții, am trăit momente inedite împreună, am participat la concursuri și proiecte naționale și internaționale, ne-am implicat în organizarea sărbătorilor și evenimentelor tradiționale ale colegiului.
Liceul a reprezentat pentru fiecare dintre noi, mai mult decât un loc unde am venit să învățăm pentru viitor, a fost o a doua casă, unde am legat prietenii pe viață, ne-am maturizat, ne-am descoperit pe noi înșine și am trăit perioada iubirilor adolescentine. A fost locul în care am escaladat culmile gloriei libertine și am simțit cu adevărat că facem parte dintr-o familie mult mai mare, familia șagunistă. Acest fapt îl datorăm și doamnelor și domnilor profesori care s-au implicat cu multă dăruire și devotament față de valorile morale în educația noastră și ne-au pregătit pentru a înfrunta viața.
Informaticieni, artiști, avocați, doctori, aviatori, toți cei din XII A au învățat că Șaguna este mai mult decât un liceu, Șaguna este un stil de viață, un mod de a fi, un mod de a trăi.

de ROXANA MODREANU, LAVINIA BACIU, THEODOR MORARU si VLAD BRADU

Karaoke

2011-02-19T20:39:00.003+02:00

Filmulet cu pozele pe care le-am facut vineri, 18 februarie 2011, la Karaoke. :)

Enjoy!

Poezie

2011-02-08T15:39:00.000+02:00

Precautie (Marin Sorescu)

M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.

Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.

Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc.

Impodobirea bradului...

2011-01-04T22:24:00.002+02:00

La multi ani Mada!

2011-01-04T15:37:00.001+02:00

Colaj realizat de Ximena.

La multi ani Ale!

2010-12-14T18:02:00.000+02:00

Colaj facut de Timi.

La multi ani Tzap!

2010-12-11T19:06:00.003+02:00

Colaj facut de Clau.

La multi ani Xime!

2010-12-09T17:45:00.002+02:00

Colaj facut de Cata.

Mirele-Tudor Arghezi

2010-12-06T20:39:00.001+02:00

Pentru ca tot ne-a amuzat la ora de romana:

Păşunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb şi nevinovat
Care te-aş fi păscut şi te-aş fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate.
În jugul braţelor tale
Aş urca greul cerurilor goale
Şi munţii lunii până-n pisc.

Am rămâne în lună, pe disc,
Să arăm văile de tibişir,
Să semănăm lămâită şi calomfir.

Culcă-mi-te trândăvă pe coarne,
Fă-te jugul meu de carne,
Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,
De care tremură taurul.

La multi ani Nico!

2010-12-04T00:00:00.000+02:00

La multi ani Theo

2010-12-02T21:01:00.007+02:00

1 Decembrie 1918

2010-12-01T12:10:00.011+02:00

M-am hotărât să vă scriu câteva rânduri despre ceea ce s-a întâmplat în 1 decembrie 1918, în ziua Marii Uniri, evident, din punct de vedere istoric.

Prima unire a principatelor române a avut loc în acul 1600, sub domnia lui Mihai Viteazul. Motivele pentru care aceasta a fost realizată nu sunt clare: sursele de care se dispune la ora actuală nu spun nimic. Există un text din 1600 al domnitorului, care nu poate fi considerat, însă, dovadă a planului domnesc de unire (acesta ar fi sunat astfel: „Şi hotaru Ardealului/ pohta ce-am pohtit/ Moldova Ţara Românească”). În realitate, aşa cum a arătat C. Rezachevici, este vorba de alăturarea arbitrară a unor notaţii făcute de domn pe dosul unui document în limba maghiară, şi larga spaţiate între ele (deci nu un text unitar), rezumând problemele cuprinse în document: frontierele Transilvaniei; revendicările domnului (în vechea limbă românească: „pohtă”); domnia ereditară în Ţara Românească şi Moldova.
Bătălia de la Şelimbăr, din 1599, în urma căreia Mihai Viteazul devine domn al Transilvaniei, are ca real motiv deteriorarea relaţiilor Tării Româneşti cu Transilvania, unde principe devenise cardinalul Andrei Báthori. Acesta ceruse ca Mihai Viteazul să abandoneze domnia Ţării Româneşti. Ameninţată de Imperiul otoman, de unele grupări boiereşti din Polonia şi fără sprijin peste Carpaţi, domnia lui Mihai devenise nesigură. Astfel, pentru a-şi asigura un loc de refugiu dincolo de Carpaţi, va învinge oastea lui Andrei Báthori la Şelimbăr. Totuşi, Rudolf al II-lea nu-i va recunoaşte lui Mihai decât calitatea de principe, pentru a continua să aibă sub autoritatea sa Transilvania. Voievodul român nu scapă de ameninţările la adresa domniei sale: în Moldova, Ieremia Movilă se manifestă ca duşman al său. Astfel, din aceleaşi considerente ca şi în cazul Transilvaniei, Mihai Viteazul va conduce o campanie în Moldova în 1600, devenind, în acelaşi an, „din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei”.
Mihai Viteazul va duce o politică favorabilă românilor din Transilvania (detalii despre aceasta în alt articol, dacă se cere :p). Unirea nu va rezista: Polonia nu poate accepta pierderea influenţei asupra Moldovei, iar Rudolf al II-lea nu-l dorea pe Mihai la conducerea Transilvaniei. De altfel, măsurile luate în favoarea românilor în Transilvania îi vor atrage duşmănia nobilimii maghiare. Politica sa îi va aduce duşmani până şi în clasa boierească din Ţara Românească. Din aceste considerente, la care se adaugă şi dificultăţile domnitorului muntean în a-şi plăti armata, va pierde bătălia de la Mirăslău din 16 septembrie 1600. Va pierde şi Moldova, fiind astfel nevoit sa plece la curtea imperială pentru a cere ajutor. Mihai Viteazul va sfârşi tragic, fiind ucis pe Câmpia Turzii din ordinul generalului Basta.
După o unire care nu a durat nici măcar un an, următorul eveniment legat de întregirea teritorială a României îl reprezintă dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi Ţara Românească, în data de 24 ianuarie 1859. Cele două principate unite vor adopta titulatura de România.

Izbucnirea Primului Război Mondial va surprinde România într-o situaţie ambiguă: aliată cu Puterile Centrale, României i se cerea să intre în război alături de Germania, însă tratatul prevedea ca aliatele să intre în război doar în cazul în care una dintre semnatare ar fi fost atacată (or, agresiunile veniseră din partea Austro-Ungariei). De altfel, opinia publică era ostilă Austro-Ungariei. Consiliul de Coroană (21 iulie/3 august 1914) a hotărât neutralitatea României. Regele Carol I moare, urmându-i Ferdinand I. Anul 1916 va prilejui intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Desfăşurarea războiului este sinuoasă, insă va avea un sfârşit îmbucurător.

Prima provincie care se va alătura României va fi Basarabia. Încă din 31 martie/13 aprilie ia fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc (din rândul căruia fac parte Gurie Grosu, Pan Halippa, Pavel Gore, Vladimir Herţa, Elena Alistav etc.). Marele congres ostăşesc, reunit la Chişinău, proclamă autonomia politică şi teritorială a Basarabiei, hotărăşte constituirea forţelor armate proprii şi convocarea unui organ reprezentativ, destinat să conducă Basarabia: Sfatul Ţării, stabilind numărul membrilor şi repartiţia între „moldoveni” şi „celelalte neamuri din Basarabia”.
În 21 noiembrie/4 decembrie 1917 se întruneşte Sfatul Ţării, alcătuit din 120 de reprezentanţi ai categoriilor socio-profesionale şi etnice, aleşi din diverse partide, organizaţii, comitete. La 2/15 decembrie 1917 Sfatul Ţării proclama Republica Democratică Moldovenească Autonomă în cadrul Federaţiei Ruse. O lună mai târziu, în 24 ianuarie/6 februarie 1918 se proclamă independenţa noii republici.
În 13/26 ianuarie guvernul sovietic decide ruperea relaţiilor diplomatice cu România şi confiscarea tezaurului („Rezervele de aur – se arăta în declaraţia sovietică - în păstrare la Moscova se declară intangibile pentru oligarhia română. Regimul sovietic îşi ia răspunderea acestor rezerve şi le va remite în mâinile poporului român.”).
În primă fază Basarabia se va uni condiţionat cu România, în 27 martie/9 aprilie 1918 (este vorba despre păstrarea Sfatului Ţării şi a autonomiei).
Unirea Basarabiei cu România va fi definitivată în 27 noiembrie/10 decembrie 1918 când Sfatul Ţării adoptă o declaraţie prin care renunţă la condiţiile fixate în actul de unire. În consecinţă, el a hotărât să se autodizolve.

Următoarea provincie care se uneşte cu ţara este Bucovina. La Cernăuţi, în 14/17 octombie 1918, Adunarea Naţională a românilor se declară „în puterea suveranităţii naţionale, Consituantă a acestei Ţări Române” şi hotărăşte „unirea Bucovinei integrale cu celelalte Ţări Româneşti într-un stat naţional independent”. Se va constitui Consiliul Naţional Român, alcătuit din 50 de membri, având un comitet executiv prezidat de Iancu Flodor.
În 15/28 noiembrie Guvernul bucovinean convoacă Congresul General al Bucovinei care votează în unanimitate unirea cu România.

Desăvârşirea Unirii este reprezentate de unirea Transilvaniei cu ţara. Astfel, şi Transilvania profită de oportunităţile oferite de război în sensul că dezmembrarea marilor imperii, inclusiv cel Austro-Ungar şi cel Rus, a favorizat aplicarea principiului autodeterminării popoarelor (fiecare popor are dreptul să-şi hotărască singur soarta), care îi aparţine ca idee preşedintelui american W. Wilson (principiu care se regăseşte în „Cele 14 puncte” redactate de către acesta).
Se va forma Comitetul Naţional Român care decidea realizarea unei mari adunări la Alba-Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la care să participe reprezentanţi ai tuturor etniilor şi regiunilor din Transilvania în scopul de a hotărî asupra unirii cu România. Pe 1 decembrie se realizează aceste eveniment în urma căruia are loc Marea Unire prin care Transilvania hotărăşte alipirea sa la România, evenimentul de săvârşind celelalte două unificări. Se constituie astfel statul naţional unitar român.
Hotărârea de la Alba-Iulia proclama, în primul său articol că „Adunarea naţională a românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor indeptăţiţi la Alba-Iulia, în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decretează unirea acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre .”
Transilvania va fi condusă până la adoptarea reformei post-belice de Consiliul Dirigent (care avea putere executivă) şi Sfatul Ţării (putere legislativă).

Cam asta este, pe scurt, istoria Marii Uniri.
La mulţi ani vouă, românilor, şi un 1 decembrie frumos! (şi cu multă zăpadă :p)

http://www.youtube.com/watch?v=1socOem26Aw

(Sursa de documantare: "O istorie sincera a poporului roman" - Florin Constantiniu)

La multi ani Mishu!

2010-11-10T20:19:00.002+02:00

Colaj facut de Marius.

La multi ani, Vlad!

2010-10-25T21:13:00.001+03:00

La multi ani Timi!!!

2010-09-26T18:09:00.001+03:00

Certificat de Botez

2010-09-26T10:24:00.006+03:00

George Bacovia

2010-09-18T17:31:00.004+03:00

Iata o poezie care sa ne deschida apetitul de simbolism bacovian pentru orele de Limba si Literatura Romana...

Liceu

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

La Multi Ani Bogdan!!!

2010-09-15T23:26:00.002+03:00

La multi Ani Gaby!!!

2010-09-10T01:17:00.001+03:00

La multi ani Dima!!!

2010-08-29T19:33:00.004+03:00

La multi ani Bogdan!

2010-07-21T19:51:00.002+03:00

Colaj facut de Clau:

La multi ani Roxie !

2010-07-18T00:00:00.003+03:00

Sa ne traiesti!

Poze clasa a XI-a

2010-06-26T15:27:00.002+03:00

Ultimul Clopotel... Promotia 2010

2010-06-25T22:45:00.003+03:00

7 Iunie 2010

2010-06-13T16:42:00.002+03:00

Ultimul clopotel pentru cei din promotia 2010.

Muzica - Vaya con Dios
Poze - Roxana Modreanu

La multi ani Marius!

2010-06-05T15:59:00.004+03:00

Colaj facut de Mihai.

Inventarul de personalitate

2010-05-19T21:14:00.002+03:00

In urma cu cateva saptamani toata clasa am facut in orele de dirigentie cateva chestionare de personalitate si inteligenta
Astazi am primit rezultatele, schematic, si in urmatoarele randuri va fi interpretarea graficelor pe care le-am primit.

NEO PI-R

Nevrotism (N)
Definit ca stabilitate emoţională/adaptare faţă de nevrotism/neadaptare (Costa, McCrae, 1992). Tendinţa generală de a trăi afecte precum teama, tristeţea, jena, mânia, vinovăţia, dezgustul reprezintă miezul acestui factor. În măsura în care acest tip de afectivitate influenţează adaptarea, în conţinutul acestei dimensiuni intră şi tendinţa de a avea idei iraţionale, scăderea capacităţii de control al impulsurilor, a capacităţii de a face faţă stresului. Dimensiunea ca atare reprezintă aspecte ale normalităţii psihice. Extremă nevrotismului – scorurile înalte – este interpretabilă în sensul unui risc de a dezvolta tulburări psihiatrice, dar fără ca semnificaţia psihopatologică să fie obligatorie: pot exista situaţii de scoruri înalte fără ca vreo tulburare psihiatrică să poată fi diagnosticată ca atare. De asemenea, trebuie menţionat că nu toate tipurile de tulburări psihiatrice antrenează o simptomatică în care să fie implicate nivele înalte de nevrotism. Extremă opusă – scorurile joase – reprezintă stabilitatea emoţională; în faţa stresului, astfel de persoane rămân calme, relaxate, cu un temperament în general egal.
Faţetele nevrotismului
N1: Anxietatea
Reprezintă tendinţa de a trăi temeri, îngrijorări, nelinişti, nervozitate, precum şi de a prezenta o anxietate liberă, nefixată pe anumite conţinuturi. Nivelele înalte, deşi scala nu măsoară fobii sau temeri specifice, pot antrena şi astfel de simptome. Nivelele scăzute reprezintă calmul, relaxarea.
N2: Ostilitatea
Nivelul înalt semnifică tendinţa spre stări frecvente de mânie, stări de frustrare, înverşunare. Exprimarea propriu-zisă a acestor stări afective depinde în bună măsură de nivelul agreabilităţii. Există o corelaţie între dezagreabilitate şi ostilitatea înaltă. Polul opus reprezintă tendinţa de a nu se înfuria uşor, de a prezenta o stare prevalentă de confort psihic.
N3: Depresia
Este cel mai bun predictor pentru starea de bine, de „fericire generală”. Polul depresiv indică tendinţa spre a trăi predominant afecte de tip depresiv: stări de vinovăţie, tristeţe, descurajare, lipsă de speranţă, singurătate. Polul opus înseamnă inexistenţa acestei tendinţe, dar nu şi predominarea stărilor de veselie şi lipsă de griji, acestea fiind aspecte care ţin de extraversie.
N4: Conştiinţa de sine (exagerată)
A fost descris drept un factor de anxietate socială şi timiditate în sensul accentuării stărilor afective de ruşine, sensibilitate la ridicol, de a se simţi încurcat în prezenţa altora, de a trăi sentimente de inferioritate. Polul opus nu atrage şi stări de încredere sau abilităţi sociale, dar indică faptul că astfel de persoane se tulbură mai puţin în situaţii sociale penibile.
N5: Impulsivitate
Incapacitatea de autocontrol a impulsurilor şi dorinţelor. Dorinţele (de a fuma, posedă, mânca…) sunt percepute ca fiind prea puternice, individul se simte incapabil să le reziste, deşi ulterior poate regreta un anumit comportament. Polul opus prezintă capacitatea de a rezista la tentaţii şi frustrări. Impulsivitatea nu înseamnă, în această faţetă, nici spontaneitate, nici timp rapid de decizie, nici asumarea riscului.
N6: Vulnerabilitate
Aspectele psihice ale acestei trăsături se referă la vulnerabilitatea faţă de stres. Astfel, polul ridicat semnifică incapacitatea de a face faţă stresului, cu tendinţa de a deveni panicaţi, lipsiţi de speranţă în situaţiile de urgenţă. Polul scorurilor joase antrenează autoaprecierea de competenţă şi stăpânire în faţa stresului.

Extraversia (E)
Extravertul apare sociabil, se simte în largul său printre oameni şi grupuri mari, este afirmativ, activ, vorbăreţ; îi place ceea ce este excitant, stimulativ, are o dispoziţie generală veselă, energică şi optimistă. În cultura americană, de exemplu, prototipul extravertului este vânzătorul, comerciantul, întreprinzătorul.
Introversia apare mai ales prin raportare la comportamentul extravert – că lipsă a extraversiei; individul este rezervat, dar nu neprietenos, este independent, liniştit, fără a fi greoi. Fără a suferi în mod necesar de anxietate socială, astfel de inşi preferă să fie singuri şi, deşi nu au exuberanţa extraverţilor, nu sunt nefericiţi sau pesimişti.
Faţetele extraversiei
E1: Căldură / entuziasm
Faţetă relevantă pentru extraversia percepută, indică un comportament dominat de afectivitate şi prietenos; persoane care se apropie uşor de ceilalţi, se ataşează uşor. La polul opus nu apare cu necesitate lipsa de compasiune pentru alţii sau ostilitatea, ci un mod mai distant, formal, rezervat de conduită.
E2: Spiritul gregar
Definit ca preferinţă pentru compania altora. Polul opus indică tendinţa contrară, de a evita chiar compania altora.
E3: Afirmarea
Faţeta indică un comportament dominant, plin de forţă, cu ascendenţă socială; persoane care vorbesc cu uşurinţă, fără să ezite şi devin de obicei liderii grupurilor de apartenenţă. La polul opus sunt cei care preferă să rămână în fundal şi să lase altora grija afirmării sau vorbirii.
E4: Activismul
În comportament se relevă printrun tempo ridicat, plin de energie, nevoia de a face mereu ceva. Polul opus indică preferinţă pentru loisir, un tempo mai relaxat, fără ca acestea să fie interpretabile ca lene, comoditate.
E5: Căutarea excitării
Indică o preferinţă pentru stimulare, o viaţă excitantă; astfel de persoane preferă culorile vii, mediile zgomotoase, pericolul. La polul opus, preferă o anumită monotonie pe care ceilalţi ar putea s-o considere plictisitoare.
E6: Calitatea pozitivă a stărilor emoţionale
Reprezintă tendinţa de a trăi stări emoţionale pozitive precum bucuria, veselia, fericirea, iubirea, excitarea; persoanele râd cu uşurinţă, sunt optimiste şi satisfăcute de viaţă. Cercetările lui Costa & McCrae indică sentimentul de satisfacţie în faţa vieţii şi de fericire, coreleazǎ atât cu factorul nevrotism (corelaţie negativă), cât şi cu extraversia. La polul opus, fără a fi cu necesitate nefericiţi, indivizii sunt mai puţin exuberanţi şi lipsiţi de vervă.

Deschiderea (O - openness)
Elementele care apar în cercetările empirice ale lui Costa şi McCrae sunt: imaginaţia activă, sensibilitatea estetică, atenţia pentru viaţă şi simţămintele interioare, preferinţa pentru varietate, curiozitatea intelectuală, independenţa în modul de a gândi lucrurile. Aceste aspecte nu se asociază în mod necesar cu educaţia sau cu inteligenţa generală; de aceea, autorii preferă denumirea de „deschidere”, alternativei de „factor intelectual”. Sunt cuprinse şi aspecte stilistice ale inteligenţei, dar numai parţial, precum gândirea divergentă. Pot exista persoane inteligente, dar cu o gândire limitată la realitatea trăită şi reversul, indivizi foarte deschişi, dar cu o capacitate intelectuală modestă.
Polul lipsei de deschidere duce la un comportament conservator, cu preferinţă pentru familiar, cu o viaţă afectivă „cu surdină” (Costa şi McCrae). Lipsa de deschidere nu înseamnă intoleranţă sau agresivitate autoritară – aspecte care fac obiectul faţetelor scalei de agreabilitate. În acelaşi sens, deschiderea nu înseamnă lipsă de principii. Autorii americani nu consideră cu necesitate deschiderea ca un superfactor valoros – valoarea deschiderii sau lipsei de deschidere depinde de contextul situaţional.
Faţetele deschiderii
O1: Deschidere spre fantezie
Cu o imaginaţie vie, visează nu pentru a scăpa din situaţie, ci pentru că astfel îşi creează o viaţă interioară bogată şi plină. Cei aflaţi la polul opus sunt mai prozaici, preferă ca mintea să le lucreze în limitele a ceea ce fac aici şi acum.
O2: Deschidere în plan estetic
Persoane care apreciază profund arta şi frumosul (poezia, muzica, pictura îi captează), fără ca aceasta să implice şi talent artistic dezvoltat sau bun gust; mai degrabă, acest tip de deschidere îi conduce spre lărgirea cunoştinţelor din domeniile respective. La polul opus sunt cei fără interes pentru artă şi frumos.
O3: Deschidere spre modurile proprii de a simţi
Aspectele acestei faţete vizează o apreciere faţă de trăirile şi sentimentele interioare; emoţiile fiind considerate ca o parte importantă a vieţii, ele sunt şi foarte diferenţiate şi, în acelaşi timp, mai profunde decât la alţi oameni. La polul opus, afectele sunt mai puţin diferenţiate, mai degrabă directe, lipsite de nuanţe, persoanele de acest tip nici nu le acordă vreo atenţie deosebită.
O4: Deschidere în planul acţiunilor
Există la acest factor dorinţa de a încerca fel de fel de activităţi, noi locuri sau chiar de a mânca mâncăruri noi, neobişnuite. De-a lungul timpului, încearcă tot felul de hobby-uri. La polul opus, se manifestă nevoia de a se ancora în ceea ce este deja încercat său „adevărat”, de a nu se schimbă nimic.
O5: Deschiderea în plan ideatic
Factorul implică o deschidere a interesului, a „minţii” pentru noi idei, aspecte neconvenţionale, preferinţa pentru discuţii şi argumentări filosofice. Deşi nu implică în mod necesar inteligenţa ca abilitate înalt dezvoltată, poate contribui în timp la dezvoltarea potenţialului intelectual (Costa & McCrae). Polul opus indică o curiozitate săracă, interese limitate, centrare pe o problematică restrânsă.
O6: Deschidere în planul valorilor
Astfel de persoane au că trăsătură specifică faptul că sunt gata mereu să reexamineze valorile, fie ele sociale, politice, religioase etc. Nu iau nimic ca garantat. La polul opus sunt persoanele care tind să accepte autoritatea şi tradiţiile preţuite în cultura respectivă, fiind în genere conservatori şi dogmatici (Rokeach, 1960).

Agreabilitatea (A)
Factorul agreabilitate apare, asemeni extraversiei, ca dimensiune pregnant interpersonală. Aspectele centrale ale factorului sunt: altruismul, un comportament cooperant, simpatetic şi de ajutorare a altora, cu tendinţa de a-i considera pe ceilalţi la fel de simpatetici şi gata să le ofere sprijinul. Uneori, nivelele înalte semnifică şi tipul de persoană dependentă.
Opusul descrie un comportament dominant şi antagonist, egocentric, sceptic faţă de intenţiile altora, competitiv. Adesea, empiric, reprezintă o persoană narcisistă, antisocială, uneori cu posibile tulburări de tip paranoid.
Faţetele agreabilităţii
A1: Încredere
Factorul indică în plan empiric o dispoziţie spre un comportament încrezător, care îi consideră pe ceilalţi oneşti şi bine intenţionaţi. La polul opus apar cinicii şi scepticii, care îi consideră pe ceilalţi fie periculoşi, fie lipsiţi de onestitate.
A2: Sincer în exprimarea opiniilor, în conduită
Un astfel de factor, intrat în componenţa agreabilităţii, se referă la un mod deschis, sincer, franc şi ingenios de manifestare. La polul opus sunt cei cărora le place să-i manipuleze pe ceilalţi prin flatări, înşelăciune, minciună şi care consideră aceste tactici drept deprinderi sociale necesare, iar pe cei opuşi lor îi consideră naivi.
Autorii observă cǎ astfel de persoane tind ca în modul de a-şi exprima gândurile, emoţiile reale să fie indirecţi, precauţi, manipulând felul de exprimare. Deci nu trebuie interpretat ca fiind ei înşişi manipulativi şi lipsiţi de onestitate.
A3: Altruism
Astfel de persoane au interes activ pentru binele altora, sunt generoşi, plini de consideraţie, gata să ajute. La polul opus sunt cei centraţi pe propria persoană, care ezită să se amestece în problemele altora.
A4: Bunăvoinţa
Factorul se manifestă mai ales la nivelul conflictului interrelaţional: persoane care au tendinţa să cedeze, să-şi inhibe agresivitatea, să uite, să ierte; relevantă este blândeţea şi amabilitatea. La polul opus, agresivitatea, tendinţa spre competiţie şi exprimarea directă a mâniei, enervării, furiei.
A5: Modestia
Modeşti, umili fără să le lipsească în mod necesar încrederea în sine sau aprecierea. Polul opus aparţine celor care se consideră superiori altora, iar ceilalţi îi consideră aroganţi sau încrezuţi. Nivelul patologic al lipsei de modestie face parte din sindromul narcisist.
A6: Blândeţea
Faţeta indică atitudini de simpatie şi preocupare faţă de semeni: sunt sensibili la nevoile altora, la latura socială a politicului. La polul opus sunt cei mai duri, cu inimă „împietrită”, prea puţin simţitori şi deloc miloşi; se consideră realişti, raţionali, conduşi de logica rece.

Conştiinciozitatea (C)
Domeniul acestui factor se referă la autocontrol, sub aspectul capacităţii de autoorganizare, îndeplinire a îndatoririlor, planificării, sunt persoane care îşi definesc şi urmăresc scopurile, hotărâţi şi cu voinţa formată. Autorii americani consideră că realizările de valoare din orice profesie, fie şi una artistică, ţin de acest superfactor şi de faţetele sale. Sunt oameni scrupuloşi, de încredere, punctuali. Polul opus nu se caracterizează cu necesitate prin lipsa de simţ moral, dar apare o mai scăzută exactitate în aplicarea principiilor morale, o manieră uşuratică de a-şi urmări sau îndeplini sarcinile. Sunt date empirice care indică tendinţa spre hedonism şi interesul dominant pentru viaţa sexuală.
Faţetele conştiinciozităţii
C1: Competenţa
Conţine sentimentul de a fi competent, capabil, prudent, eficient, sunt oameni în general pregătiţi pentru viaţă. Polul opus semnifică o încredere redusă în propriile capacităţi. Dintre cele şase faţete, competenţa se asociază cel mai bine cu stimă de sine şi centrul de control interior.
C2: Ordinea
Indivizi bine organizaţi, limpezi, clari, îşi păstrează lucrurile la locul lor. Polul opus indică o autoapreciere scăzută privind organizarea şi modul puţin metodic de lucru. Împins la extremă, factorul de ordine poate face parte din sindromul compulsiv.
C3: Simţul datoriei
Condusă de conştiinţă, de responsabilitatea asumării conştiente, persoana aderă strict la principiile etice, îşi urmăreşte scrupulos îndatoririle morale. La polul opus apare un comportament mai degrabă supus întâmplării şi, într-o anumitǎ măsură, nu te poţi baza şi nu poţi avea încredere într-o astfel de persoană.
C4: Dorinţa de realizare
Factorul structurează atât nivelul de aspiraţie, cât şi perseverenţa în realizarea lui; reprezintă acei indivizi harnici, care-şi conduc viaţa după o anume direcţie. Nivelele foarte ridicate însă pot indica o prea mare investire a vieţii exclusiv în această direcţie, a muncii, a carierei în sensul sindromului „workahoolic” (ahtiaţi după muncă). La extrema opusă apar apaticii, chiar leneşii, care nu sunt conduşi de dorinţa reuşitei, le lipseşte ambiţia şi scopul bine precizat, fără a trăi insatisfacţii pentru nivelul scăzut al reuşitei.
C5: Auto-disciplina
Reprezintă capacitatea de a începe o sarcină şi de a o duce la bun sfârşit în ciuda plictiselii sau a altor posibile distrageri ale atenţiei; sunt oamenii care se motivează pentru a duce la bun sfârşit ceea ce încep. La polul opus, tendinţa este de a amâna începerea acţiunii, de a se descuraja cu uşurinţă, de a abandona ceea ce au de făcut, deci o scăzută autodisciplină. Se face şi aici deosebirea, conform datelor empirice, între autocontrolul care duce la disciplină şi cel responsabil de impulsivitate; impulsivii nu rezistă să facă ceea ce nu vor din lipsa stabilităţii emoţionale, în timp ce ceilalţi nu se pot forţa să facă ceea ce ar dori din lipsa unei motivări adecvate.
C6: Deliberare
Faţeta reprezintă tendinţa de a gândi atent înainte de a acţiona, chibzuinţa şi precauţia fiind aspectele centrale ale factorului. La extrema cealaltă apar cei pripiţi, care acţionează fără să judece consecinţele. În varianta cea mai bună, sunt mai spontani şi, la nevoie, capabili să decidă.

Permisul auto

2010-05-18T16:01:00.002+03:00

”Permisul AUTO” de Dan Puric

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc. Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.

Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez. Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul. Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea.

A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.

Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: «Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!» Când mi-a zis, fără să se uite la mine: «Bă, asta e cheia!», am îngheţat. «Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în prima maşină.»

Absolut genial!

Apoi îmi spune scurt: «Treci în locul meu!»

Eu, speriat: «Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva».

El: «Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te conducă toţi tâmpiţii?»

Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român: «Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?»

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta: «Hai, hai, învaţă să conduci!» Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic. Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.

«Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!» Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare. În a treia zi s-a liniştit de tot. Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi. Dormea, domnule! «Înseamnă că am început să conduc bine», mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti. Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:

«Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!» , imi zise. Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.

«În cimitir?» il intreb

«Pai da! Nu e singură, e cu soţul!»

«Cum a ajuns acolo?»

«Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!»

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.

Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea!!!”

La multi ani Didi!!!!!

2010-05-14T15:06:00.006+03:00

La multi ani Geo!

2010-05-13T16:29:00.001+03:00

La multi ani Anca!

2010-05-11T16:22:00.003+03:00

Facut de Timi si Ale

La multi ani Vlad!!!

2010-04-22T22:20:00.002+03:00

Colaj facut de Marius Comsa.

La multi ani Roxi! :*

2010-04-12T10:23:00.001+03:00

Sarbatori fericite si vacanta placuta!

2010-04-04T11:26:00.001+03:00

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII

2010-03-30T18:24:00.000+03:00

Am primis asta prin e-mail si mi s-a parut draguta.

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII

"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul

-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

Mahatma Ghandi

Sa va fie zilele pline de iubire si pace.

Concurs proiecte

2010-03-25T10:44:00.000+02:00

Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public

- concurs naţional, ediţia a Vi-a, 2010 -

Regulament de organizare şi desfăşurare

Proiectul educativ “Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public” este derulat în parteneriat de Centrul Raţiu pentru Democraţie şi Colegiul “Emil Negruţiu” Turda, cu sprijinul TVR Cluj, al Inspectoratului Şcolar Judetean Cluj şi al ARDOR.

1. Prevederi generale

„Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public” este un proiect anual derulat începînd din anul 2005 şi adresat elevilor din clasele de liceu din toată ţara.

2. Scopul proiectului

Proiectul urmăreşte dezvoltarea atitudinii democratice, civice şi responsabile în rîndul tinerilor.

3. Obiectivele proiectului:

a) antrenarea tinerilor într-un exerciţiu de radiografiere critică a vieţii comunităţiţilor lor şi de identificare a problemelor care apar;

b). stimularea formulării unor raţionamente proprii în raport cu subiectul abordat;

c). încurajarea implicării directe în viaţa comunităţii prin propunerea unor soluţii la problemele identificate;

d). promovarea modelelor pozitive de atitudini şi de comportamente prin valorizarea experienţelor individuale;

e). dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor necesare unui cetăţean responsabil, implicat în viaţa comunităţii.

4. Calendarul proiectului:

- 28 mai 2010: data limită de trimitere a lucrărilor participante la concurs (data poştei);

- 10 iunie 2010: finalizarea evaluării lucrărilor particiante la proiect;

- 10 iulie 2010: ceremonia de premiere a autorilor celor mai interesante lucrări.

5. Participanţii:

La proiect pot participa elevi de nivel liceal de la toate şcolile din ţară, fie individual, fie organizaţi în echipă, cu una sau mai multe lucrări.

6. Recomandări pentru realizarea lucrărilor:

- subiectele alese trebuie să se încadreze în tema generală a proiectului. “Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public”;

- autorii pot alege titlul care li se pare potrivit pentru lucrările lor;

- formatul lucrărilor este la libera alegere a autorilor (ex. text tipărit, film, montaj audio-video, pagină web, colaj foto etc);

- nu există limită de spaţiu în ceea ce priveşte dimensiunile lucrărilor prezentate în concurs;

- lucrările vor fi trimise prin poştă sau curier;

- lucrările trimise prin e-mail sau pe dischetă nu vor fi admise în concurs;

7. Premii:

- vor fi acordate trei premii şi trei menţiuni:

- premiul I: 600 euro;

- premiul II: 400 euro;

- premiul III: 200 euro;

- trei menţiuni a cîte 100 de euro;

- în cazul în care o lucrare premiată are mai mulţi autori, aceştia împart valoarea premiului.

- toţi participanţii la proiect (elevi şi profesori) vor primi, prin poştă, diplome de participare.

8. Expedierea lucrărilor:

- lucrările participante la concurs vor fi expediate pe adresa: Centrul Raţiu pentru Democraţie, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 1, loc. Turda, jud. Cluj. Pe plic va fi înscrisă menţiunea “Pentru concursul Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public”;

- o dată cu trimiterea lucrărilor, autorii îşi exprimă acordul ca organizatorii să folosească aceste lucrări în acţiunile de promovare a proiectului;

- lucrările vor avea înscrise datele de contact ale autorilor (nume şi prenume, număr de telefon, e-mail, adresă poştală), numele profesorilor coordonatori (dacă este cazul) şi datele de contact ale şcolii de provenienţă (număr de telefon şi fax, e-mail, adresă poştală).

9. Jurizarea şi publicarea rezultatelor:

- comisia de jurizare va fi compusă din profesori de la Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, din reprezentanţi ai Centrului Raţiu pentru Democraţie şi ai Colegiului “Emil Negruţiu” Turda;

- rezultatele vor fi publicate pe site-ul Centrului Raţiu pentru Democraţie: www.ratiudemocracycenter.org;

10. Informaţii suplimentare:

- coordonator de proiect: prof. Florin Stan, tel. 0728-989087, e-mail: florin.stan@ratiudemocracycenter.org

FOLOSIREA RAŢIONALĂ A EMAILULUI

2010-03-22T23:02:00.002+02:00

1. Ce este un SPAM?
Este un mesaj publicitar sau ceva de genul “făceţi-vă milionar în timp ce dormiţi”.Prindefiniţie, este un mesaj NESOLICITAT.2. Cum “au aflat” adresa voastră?Cel mai des, se “fură”adresele din mesajele care se trimit masiv, ca de exemplu, bancuri, informaţii politice, etc., şi care, la rîndul lor, sunt retrimise CU TOATĂ LISTA DE ADRESE DE EMAIL VIZIBILĂ.După care, culmea, listelerespective se vînd sau se negociază cu alţi spammeri (autori şi manipulatori de spam).FOLOSIREA RAŢIONALĂ A EMAILULUIMare atenţie:Acest mesaj conţine cîteva sfaturi utile referitoare la folosirea emailului. Este benefic pentru voi şi pentru toţi ceilalţi. Vă rog, găsiţi-vă cîteva minute pentru a-l citi. Este important.

2. Cum “au aflat” adresa voastră?
Cel mai des, se “fură”adresele din mesajele care se trimit masiv, ca de exemplu, bancuri, informaţii politice, etc., şi care, la rîndul lor, sunt retrimise CU TOATĂ LISTA DE ADRESE DE EMAIL VIZIBILĂ.După care, culmea, listelerespective se vînd sau se negociază cu alţi spammeri (autori şi manipulatori de spam).

3. Ce-i de făcut pentru a evita spamul?
A. De fiecare dată cînd trimiteţi un email la mai mult de 1 (un) destinatar, şi nu este necesar ca aceştia să-şi vadă reciproc adresele,ca de ex. un banc, folosiţi modul BCC(Blind Carbon Copy). ModulBCCface ca lista destinatarilor SĂ NU APARĂ în conţinutul mesajului. VĂ ROG DIN SUFLET, FOLOSIŢI ÎNTOTDEAUNA MODUL BCC!
B. Atunci cînd daţi un FORWARD(redirecţionare) pe un mesaj, dedicaţi doar cîteva secunde pentru A ŞTERGE TOATE ADRESELEce provin din emailul anterior.CÎT SE POATE DE SIMPLU!

4. Ce sunt acele emailuri de genul “Salvaţi săraca fetiţă bolnavă de cancer?”
Ei bine, toate, TOATE aceste emailuri care vă cer să faceţi un FORWARD(redirecţionare) sunt O MINCIUNĂ! Ştergeţi-le!Atenţie: unele dintre ele sunt virusate sau conţin alte “surprize”nedorite. NICIO COMPANIE (caMICROSOFT, de exemplu) nu donează bani pentru redirecţionarea acestor mesaje. NICIODATĂ ŞI NIMENI nu o face!5. Şi viruşii?Nu trimiteţi şi nu deschideţi (executaţi) fişiere .exesau .doc,decît dacă sunteţi siguri că provin dintr-o sursă de încredere.Acestea sunt modurile tipice de infectare cu virus. Nu este suficient să aveţi un antivirus instalat, pentru că antiviruşii ÎNTOTDEAUNA sunt rămaşi în urmă.Iar într-o campanie de spam, viruşii se multiplică într-o zi cu milioanele, iar antiviruşii de-abia dacă încep să-i detecteze în cîteva zile, săptămîni sau chiar mai mult.

5. Şi viruşii?
Nu trimiteţi şi nu deschideţi (executaţi) fişiere .exesau .doc,decît dacă sunteţi siguri că provin dintr-o sursă de încredere.Acestea sunt modurile tipice de infectare cu virus. Nu este suficient să aveţi un antivirus instalat, pentru că antiviruşii ÎNTOTDEAUNA sunt rămaşi în urmă.Iar într-o campanie de spam, viruşii se multiplică într-o zi cu milioanele, iar antiviruşii de-abia dacă încep să-i detecteze în cîteva zile, săptămîni sau chiar mai mult.

6. Şi ce se întîmplă cu linkul “REMOVE”dintr-un spam?
ESTE DE ASEMENEA O MINCIUNĂ! Adică, atunci cînd vi se trimite un spam (email nesolicitat) şi vi se spune că, dacă vreţi să fiţi eliminat de pe listă, să răspundeţi cu REMOVE, este numai pentru a verifica, din listă, care emailuri sunt reale şi valabile. Răspunzîndu-le, în mod automat şi indirect nu faceţi altceva decît să le confirmaţi că adresa voastră este reală, iar ei nu numai că vă trimit spam în continuare, ba chiar vînd adresa voastră de email altor spammeri.NICIODATĂ să nu răspundeţi, NICIODATĂ!

7. Ce altceva pot să mai fac?
De fiecare dată cînd primiţi un spam, puteţi da un FORWARD(redirecţionare) către adresa “abuse” a acelui domeniu. De exemplu, dacă primiţi un spam de la niceprice@shopping.com, retrimiteţi-l la abuse@shopping.comsau la postmaster@shopping.com.Acolo se vor ocupa ei de măsurile ce trebuie luate contra spammerilor.
NICIODATĂ să nu cumpăraţi nimic de la cei care vă trimit spam!

8. Dacă eşti administrator de email, vizitează, te rog, webul următor, pentru a afla mai multe despre cum se combate spamul:http://spam.abuse.net/Dacă vei trimite acest mesaj şi altor persoane, nu uita să-l trimiţi cu BCC (copie ocultă). De asemenea, şterge adresa expeditorului, căci dacă nu o faci, aceasta va rămâne înscrisă în corpul mesajului.

Stimaţi prieteni, altă gogoaşă a Internetului:Povestea emailurilor în lanţ.Nu există nicio fetiţă care moare de cancer, numită AmyBruce, iar dacă ar exista, fundaţia “Make-a-Wish”NUvadona nimic, nimănui. Acest gen de emailuri este uşor de verificat, intrînd pe site-ul fundaţiei şi căutînd detaliile. Dacă ar fi adevărat, fiţi siguri că Amy s-ar afla pe site, cu o fotografie a ei, şi cu alte date. Intraţi pe http://www.wish.org/home/frame_chainletters.htm, unde se tratează chiar acest “email în lanţ”în particular.

Pentru a nu comite din nou aceste erori, şi pentru ca Internetul si căsuţa noastră electronică să fie mai “curate”.Emailurile în lanţ sunt instrumente folosite de către webmasteriipaginilor porno, ale companiilor care vînd orice, ale cazinourilor online, ale agenţiilor de “cîştiguri rapide”, într-un cuvînt, firme care negociază şi vînd liste de adrese email, precum şi altele care se folosesc de spam pentru a exista.Scopul “lanţurilor”este de a se (re)trimite ceva de genul:
1. Ajutor pentru un copil bolnav.
2. Cum căEricsson/Nokia/Motorolafac cadou telefoane celulare.
3. “Virusnou: nu-l deschide!”(se numesc alarme false, sau hoaxes).
4. BillGatesface cadou5000$ şi o călătorie la Disney World dacă...
5. Despre tipul care s-a trezit dimineaţa în şanţ, fără un rinichi.
6. Benzinării care explodează din cauza celularelor.
7. Ace de seringă infectate cu SIDA în cinematografe.
8. Sulfatde sodiuîn şamponul tău.
9. Atacurile din parkingurile marilor centre comerciale.
10. “Vei avea mare noroc, cu cît trimiţi mai repede şi la mai multe persoane acest mail”.
11. “Retrimite-l la cît mai mulţi, şi de asemeni celui/celei care ţi l-a trimis ţie, ca să-i arăţi cît de mult îl/o iubeşti”.
...şi multe altele care, în mod normal, apelează la sentimentele voastre umanitare, sau la dorinţa de a vi se împlini visurile,la speranţa voastră că, trimiţînd mai multe cópii veţi avea mai mult noroc în viaţă, la frica voastră că anumite fapte (ca cele descrise în acele mesaje)vi s-ar putea întîmpla vouă sau celor apropiaţi,la dorinţa voastră de a trimite ştiri interesante sau glume prietenilor voştri, etc., etc., etc... pentru ca, mai apoi, chiar aceste emailuri să ajungă din nou la spammeri, “îmbogăţite”cu sute şi sute de adrese de email, vizibile. Între ele, ale voastre şi a mea...Iată de ce, la puţin timp, vom fi început să primim spamuri, al căror expeditor este, de exemplu, 9022ux5mz@wangabanga50245.com,sau oricare altul, oferindu-ne servicii sau produse de care nu avem nevoie.

Hackerii pot introduce prin email în calculatorul nostru celebrele programe NetbussauBackOrifice, obţinînd astfel controlul asupra PC-ului nostru, cu efecte profund maligne. Iar noi, fără să ştim, le retrimitem prietenilor nostri...Existătreisoluţii de a opri aceste atacuri...

Cele trei soluţii:
1. Nudaţi FORWARD(redirecţionare) pe NICIUN FEL DE EMAIL ÎN LANŢ.Este cea mai bună formă de a vă proteja prietenii.
2. Dacă totuşi vreţi neapărat să daţi FORWARD, cel puţin trimiteţi emailul cu adresele destinatarilor scrise în modul BCC (Blind Carbon Copy, copie ocultă), şi NUîn TO (către).Scriind adresele destinatarilor în BCC, cei care primesc “lanţul” nu vor putea citi adresele celorlalte persoane cărora le-aţi mai trimis emailul, iar astfel se frînează oarecum spamul.
3. Atunci cînd veţi retrimite un email cu FORWARD, ştergeţi mai întâi din noul email adresele posibililor expeditori anteriori.Altfel spus, nu lăsaţi scrisă în email nicio altă adresă, a nimănui, cu excepţia propriei voastre adrese, exclusiv.Cel puţin, nu vom “dărui”spammerilor aşa de uşor adresele rudelor şi prietenilor noştri.

Acest mesaj este distribuit pe întreaga reţea de Internet, şi continuă să se distribuie, în beneficiul tuturor.Răspîndeşte-l şi tu, dar cu adresele scrise în BCC!Să luptăm pentru un Internet mai curat!

Baschet

2010-03-13T15:34:00.004+02:00

Asteptam finala!

EXPERIMENTE VIRTUALE PENTRU CLASA a 11-a

2010-03-09T17:55:00.001+02:00

EXPERIMENTE VIRTUALE PENTRU CLASA a 11-a - Fizica

· Efectul forţelor de rezistenţă la înaintare în cazul unui pendul elastic virtual – modificând valorile parametrilor se observă regimurile de oscilaţie ale pendulului

http://lectureonline.cl.msu.edu/~mmp/applist/damped/d.htm

· Mişcarea oscilatorie a unui pendul graivitaţional – pot fi modificate valorile parametrilor şi vizualizate dependenţele în timp ale elongaţiei, vitezei, acceleraţiei, forţei de revenire a pendulului în poziţia de echilibru, energia acestuia

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/pendulum_ro.htm

· Mişcarea oscilatorie a unui pendul elastic

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/resonance_ro.htm

· Compunerea oscilaţiilor perpendiculare - setaţi valori ale frecvenţelor celor doi oscilatori pentru a vizualiza traiectoria pendulului material legat de ei

http://www.muellerr.ch/programming/lissa/lissa.html

· Oscilaţiile forţate ale unui pendul elastic – se poate vizualiza dependenţa de timp a elongaţiei sale, dependenţa amplitudinii sale şi a defazajului în funcţie de pulsaţie

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/resonance_ro.htm

· Mişcarea oscilatorie în cazul a două pendule cuplate prin intermediul unui resort elastic – modificând valorile iniţiale ale amplitudinilor celor două pendule se observă dependenţa de timp a elongaţiei pentru fiecare dintre ele

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/cpendula_ro.htm

· Formarea noului front de undă conform principiului lui Huygens în cazul reflexiei şi refracţiei undelor

http://www.walter-fendt.de/ph11e/huygenspr.htm

· Interferenţa a două unde sferice - poate fi investigat efectul lungimii de undă şi al distanţei dintre sursele de oscilaţie

http://www.walter-fendt.de/ph11e/interference.htm

· Unde staţionare transversale produse în coardă cu capătul liber sau fixat

http://www.walter-fendt.de/ph14e/stwaverefl.htm

· Unde staţionare longitudinale produse într-un tub care conţine o coloană de aer şi care poate avea un capăt liber sau sau ambele capete libere

http://www.walter-fendt.de/ph14e/stlwaves.htm

· Difracţia undelor sonore

http://www.acoustics.salford.ac.uk/feschools/waves/diffract.htm

· Fenomene - descrierea oscilaţiilor şi undelor

http://www.acoustics.salford.ac.uk/feschools/waves/shm.htm

· Comportamentul rezistorului, bobinei şi condensatorului în curentul alternativ

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/accircuit_ro.htm

· Comportamentul circuitului oscilant - simularea permite modificarea valorilor capacităţii, ale inductanţei şi respectiv rezistenţei electrice

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/osccirc_ro.htm

· Unda electromagnetică plană, liniar polarizată

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/emwave_ro.htm

· Franjele de interferenţă obţinute pe un dispozitiv Young virtual – se poate modifica dimensiunea fantelor, distanţa dintre planul fantelor şi ecran, lungimea de undă a luminii utilizate

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/doubleslit_ro.htm

· Franjele de difracţie obţinute pe o fantă virtuală – se poate modifica dimensiunea fantei, distanţa dintre planul fantei şi ecran, lungimea de undă a luminii utilizate

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/singleslit_ro.htm

· Fenomenul de difracţie a luminii – se poate modifica dimensiunea fantei, lungimea de undă a luminii utilizate, dimensiunea reţelelor utilizate

http://www.micro.magnet.fsu.edu/primer/java/scienceopticsu/diffraction/basicdiffraction/index.html

· Generarea atractorului Lorenz pornind de la un moment iniţial

http://www.cmp.caltech.edu/~mcc/chaos_new/Lorenz.html

http://brain.cc.kogakuin.ac.jp/~kanamaru/Chaos/e/Lorenz/

· Atractori stranii

http://ccrma-www.stanford.edu/~stilti/images/chaotic_attractors/poly.html

Computer Humor

2010-03-05T20:28:00.001+02:00

Here's a list of "funny" computer one-liners. We put "funny" in quotes because they're probably only going to be funny to computer geeks. If you are not a computer geek, you can find "regular people" jokes here. If do you find these funny, then you're a 100% certified computer geek. Perhaps you should consider becoming cooler.

One programmer to another: "Imagine you have 1,000 dollars... Or if you prefer a round number - 1024..."

"... Ctrl-Alt-Del... The three keys that changed DOS..."

And I suppose the virus is also to blame for that spilled coffee on your keyboard?..

A bit is what's left from a byte after taxes.

God created the world in seven days, and the system still works without needing to be restarted. This is because He didn't have to worry about backwards compatibility. (more about this)

Garry Casparov has finally beat the computer, getting two points and moving forward to level 7 with three lives.

And F1 shall grant you enlightenment, and F2 will offer salvation!

For the longest time, it was assumed that you cannot split a bit. But today, our scientists...

Life is a game with no Setup.

And Jesus created the water2wine converted, and gave it away for free (as in beer).

Jesus has changed your life. Save Changes? (Yes/No/Cancel)

Press any key... No! Not that one!

Nothing hampers a programmer's creativity as much as a compiler.

Our new product is a Mouse Glove designed specifically for Trackball users.

Navy hackers were able to patch an F-16's onboard computer giving the plane unlimited ammo.

From a programmer's standpoint, a user is a periferal device that provides an input stream for the READ command.

Computers make very fast, very accurate mistakes.

CPU not found. Running software emulation.

Error 109: Error 108

File not found. Nobody leaves the room!

Hello World! 17 errors, 31 warnings

Keyboard not found. Press F1 to continue...

Press any key to continue or any other key to exit

http://www.flooble.com/fun/compu.php

The Evolution of a Programmer

2010-03-05T20:24:00.002+02:00

The Evolution of a Programmer

High School/Jr.High
          10 PRINT "HELLO WORLD"  
         20 END

Citeste tot

Am crescut?...

2010-03-03T20:57:00.002+02:00

Am crescut?

de Ana Blandiana

Am crescut? Suntem oameni maturi?
Câte mii de nuanţe putrezesc o culoare...
Dragi şi ridicole, departe sunt zilele
Când lumea o-mpărţeam în buni şi răi.
Am devenit puternici scăldându-ne-n derută
Precum în apa Stixului Ahil,
Dar de călcâiul vulnerabil încă
Atârnă soarta universului întreg.
E totul grav. Şi înţelegem totul.
De-acum va trece timpul neschimbat.
Ne dă de gol adolescenţi doar lipsa
Înţeleptei spaime de moarte.

Visualization of Quick sort

2010-02-22T22:45:00.004+02:00

This video was created for http://www.zutopedia.com It demonstrates two comparison sorting algorithms: Bubble sort and Quick sort.

http://www.youtube.com/watch?v=vxENKlcs2Tw

La multi ani,BIA!

2010-02-14T15:58:00.002+02:00

La multi ani, Pisi!

2010-02-01T14:38:00.006+02:00

Bine bine,foarte bineee!!!>:D<

Umanismul matematicii

2010-01-30T21:49:00.002+02:00

Umanismul matematicii

Joi 27 martie, in Aula Academiei Romane s-a derulat un eveniment memorabil: profesorul Solomon Marcus si-a rostit discursul de receptie la Academie (membru corespondent din 1993; titular din 2001), pe care l-a intitulat, programatic, “Singuratatea matematicianului”. I-a raspuns academicianul Marius Iosifescu, matematician el insusi, cu aceasta adresare: “Sunteti un membru...
Citeste articolul

La Multi Ani DuKu!!!

2010-01-27T22:48:00.002+02:00

Opinii

2010-01-05T22:54:00.003+02:00

Mai jos sunt niste opinii extrase in timpul orei de dirigentie. S-a discutat pe tema prieteniei dintre baieti si fete, dar s-a mai si deviat pe alocuri. Sper sa va placa :D

Opinii feminine:
"Trebuie sa-ti faci tu lucrurile fiindca altfel o sa fi dezamagit."
"Incredere ai mai multa intr-un baiat decat intr-o fata."
"Depinde de personalitatea fiecaruia, nu e neaparat ca fetele sa se inteleaga mai bine cu baietii."
"Poti sa fii ce vrei."

Opinii masculine:
"Prietenia intre baieti e mai puternica."
"Cateodata nu intelegi ce vor fetele, mi se par un pic false."
"Daca-i place o abordeaza, daca nu, PA!"
"Cele frumoase au fite in cap."
"De obicei un barbat trebuie sa faca mai multe."

Dupa cum deja vedeti, le-am lasat anonime :P

La multi ani!

2010-01-01T00:00:00.003+02:00

Never a Year Like '09 - JibJab

http://www.youtube.com/watch?v=eKYe1KiwywE

La multi ani Catalina!

2009-12-30T18:03:00.004+02:00

Nu te-am uitat...
La multi ani!

Happy 18 !

2009-12-28T11:09:00.002+02:00

Nu pot adauga decat: LA MULTI ANI !!!! :)

http://en.tackfilm.se/?id=1261989005359RA22

Happy Birthday!

2009-12-24T21:23:00.002+02:00

Moş Crăciun

2009-12-24T11:23:00.002+02:00

Iată că a venit şi Crăciunul. Şi cum toată lumea se gândeşte astăzi la bătrânul Moş Crăciun, am căutat o poezie care sper să vă impresioneze într-o oarecare măsură. :)

Moş Crăciun
Octavian Goga

Moş Crăciun cu barba albă, moş Crăciun cu traista plină,
Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele,
Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu lumină,
Cu colinde şi cu cântec şi cu crai ceteţi de stele.

Tu te furişezi în taină pe la fiecare poartă,
Cu păşirea ta tiptilă nu laşi urme pe zăpadă,
Dar te simte-ntreg-cuprinsul oropsiţilor de soartă,
Când laşi binecuvântarea peste capul lor să cadă.

Tu cobori şi-n seara asta, tu cobori ca totdeauna,
Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune,
Şi-nveşmânţi cu-n val de pace răzvrătirea-nviforată...
Cum te-aşteaptă-n sat la mine!... Du-te, du-te, Moş Crăciune...

De nu ţi-o fi peste mână treci şi pe la casa noastră,
Biată mama-ngândurată azi e singură la masă,
Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,
Când vezi neatins şi vinul şi colacul de pe masă.

Apoi pleacă, Moş Crăciune... pe oriunde-şi duce darul
Bătrâneasca şi cinstita şi curata noastră lege;
Numa-n lumea mea străină nu-nerca să treci hotarul,
Căci şi inima şi casa ţi-s închise-aici, moşnege!...

Şi pentru că sarbătoarea de Crăciun este, în primul rând, una religioasă, trec şi eu cu colindul (virtual :D) pe la voi: http://www.youtube.com/watch?v=Nm7wr-3zFqM

Impreuna spre mai mult :)

2009-12-07T21:24:00.004+02:00

Sambata aceasta a avut loc prima editie a Galei Supervoluntarilor, la Reduta. In cadrul acesteia au fost premiate atat activitatile pline de entuziasm si spirit civic,cat si oamenii ce au stat in spatele acestora si le-au organizat.Noi, AS DEBATE, am participat la 3 sectiuni: CEL MAI TANAR VOLUNTAR, CEL MAI BUN GRUP INFORMAL DE VOLUNTARI si CEL MAI BUN COORDONATOR DE PROIECTE.Din pacate,nu am castigat decat la o categorie,insa aceasta este cea mai importanta;astfel, am primit diploma pentru CEL MAI BUN GRUP INFORMAL DE VOLUNTARI :).
Sper ca acesta sa nu fie decat inceputul,urmat de multe alte premii.
Iata si o poza cu noi,de la Gala,dar si banner-ul de promovare al evenimentului.

Cine e Mos Nicolae?

2009-12-05T21:13:00.001+02:00

Seara lui Mos Nicolae

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.

Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.

De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

Cine e Mos Nicolae?

Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de ”Mos Neculai” si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.

Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.

Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.

Le Père Fouettard In Franta, Sfintul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.

Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.

Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.

Ce aduce Mos Nicolae

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.

La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare.

In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.

Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri.
In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.

Alte ipostaze ale Sf. Nicolae

O alta ipostaza a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu, iar cei morti, ai lui Necuratu’. Vazind insa Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sf. Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul. Si a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pina a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a raspuns: ”Numai acel ce se va naste din Duh Sfint va putea sa-l ia”. Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos. Cind a implinit Hristos treizeci de ani, a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor. Iarna incepe in noaptea de Sf. Nicolae Expresia populara ”S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are radacini in credinta ca sfintul ii ajuta pe hoti in ispravile lor si exprima faptul ca parintii ameninta copiii obraznici, aratind nuiaua doar cu degetul.

Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: ”A intinerit Sf. Nicolae”. De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna. In ziua de Sf. Nicolae incepe ziua sa se mareasca: ”La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.

Redactor Desprecopii: Cristina Dinu, www.desprecopii.com

Despre tara de unde venim

2009-12-01T10:01:00.004+02:00

Hai sa vorbim
Despre tara din care venim.
Eu vin din vara,
E o patrie fragila
Pe care orice frunza,
Cazând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârna uneori pân' la pamânt
Si daca te apropii-auzi cum iarba
Gâdila stelele râzând,
Si florile-s atât de multe
Ca te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Si sori rotunzi atârna
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseste decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape ca ti-e somn.

(Ana Blandiana - Tara din care venim)

La multi ani Romania!

17 ani...infinit

2009-10-11T15:41:00.003+03:00

Poze cu noi....la aproximativ 17 ani
Melodia o canta Vama.

Ce mi-a placut in Italia :)

2009-09-24T17:54:00.002+03:00

1. Am zburat cu avionul, asta ar fi primul lucru, ce a avut loc in premiera pentru mine.
2. Am fost pentru prima data intr-o tara straina, mi-am dat seama ca pana la urma diferentele nu sunt atat de mari: oamenii sunt aceeasi in mare parte, cu bune si cu rele.Totusi o mica diferenta ar fi ca italienii sunt un pic mai relaxati decat romanii, si anume nu se supara cand cineva le zgarie masina... .
3. Am mancat mancare foarte multa si foarte buna.

Bineinteles ca lista ar putea fi foarte lunga dar ceea ce conteaza pana la urma e ca aceasta a fost cu siguanta o excursie reusita, din care am adus acasa o multime de amintiri foarte placute.

Boys - Boys - Boys

2009-09-23T19:34:00.004+03:00

Tell me more, tell me more...

...those summer nights

Girls just wanna have fun

2009-09-23T18:55:00.004+03:00

They wanna have fun.

Jurnal de calatorie - Italia

2009-09-22T10:31:00.000+03:00

Ziua întâi (1 si 2 Septembrie)

Deşi călătoria noastră a început de cu seară, am decis ca seara zilei de 1 Septembrie şi ziua de 2 Septembrie să vi le împărtăşesc împreună.
În jurul orei 22.00 ne-am întâlnit toţi în Gara Braşov, de unde, după îndelungi aşteptări, am plecat cu trenul până la Arad. Datorită întârzierii rapidului, am avut doar 5 minute pentru a prinde trenul către Timişoara. Norocul ne-a surâs şi am ajuns în Timişoara dimineaţa, când un microbuz ne-a transportat până la aeroport. Pentru că până la plecarea avionului mai erau câteva ore, am savurat o cafea pe o terasă din apropierea aeroportului, cu gândul la ceea ce vom vedea în Italia.
În sfârşit, după un check in relativ lung, ne-am îmbarcat în avion, pentru cei mai mulţi dintre noi fiind primul zbor!
Odată ajunşi în Roma a început „lupta” cu căldura. După ce am luat masa la un mall, un microbuz ne-a transportat până în oraşul Rionero in Vulture şi ne-am cazat la institutul Mater Misericordie.

Ziua a doua (3 Septembrie)

Prima dimineaţă în Italia! Harnici, ne-am luat micul dejun la mănăstire şi am plecat cu microbuzul la şcoala italienilor, (numele şcolii). Aici am fost întâmpinaţi cu căldură. La intrare ne-a surprins panourile cu poze făcute de copiii italieni la vizita lor în România, fotografii care ne-au făcut să ne reamintim că avem o ţară superbă, ce nu aşteaptă decât să fie descoperită. Am continuat cu un tur al şcolii şi am privit cuadmiraţie graffitti-urile de pe pereţii şcolii, regretând că nu avem şi noi voie să facem aşa ceva. După ce doamna director a şcolii ne-a adresat câteva cuvinte de bun venit, vizita şcolii s-a încheiat in laboratorul de informatică.
După masa de prânz, am plecat cu microbuzul către zona Monicchio. Am coborât aproape de malul lacului, în a cărui limpede oglindă se zărea reflexia unei mânăstirii albe, răsărită parcă din mijlocul pădurii. După ce am admirat peisajul impresionant, am purces către mănăstire. Urcuşul nu s-a dovedit aşa de lung pe cât au crezut unii dintre noi, aşa că în scurt timp pătrundeam în liniştea mânăstirii, surprinşi de simplitatea acesteia. După câteva momente de meditaţie, am vizitat muzeul de istorie naturală al oraşului Rionero.
Doamna profesor Roasa, din rândul profesorilor italieni, s-a dovedit a fi foarte ospitalieră, invitându-ne să petrecem câteva ceasuri acasă la mama dumneaei. Cafeaua servită a fost deosebită. Ne-am aventurat intr-o plimbare până aproape de malul unui alt lac, de unde, după o scurtă cercetare a zonei, ne-am întors la microbuz, urmând să luam cina şi să ne odihnim pentru a putea face faţă zilei ce avea să vină.

Ziua a treia (4 Septembrie)

Cea de-a treia zi a început asemenea precedentei: Prima parte a zilei am petrecut-o în laboratorul de informatică, după care a urmat prânzul.
În cea de-a doua parte a zilei am făcut cunoştinţă cu trenurile din Italia, deplasându-ne până în oraşul Melfi cu ajutorul acestui mijloc de transport. Din gara din Melfi pornit spre castelul Melfi. Odată intraţi în oraşul vechi (pe poarte Venosina, ce datează din secolul al XIII-lea), am pătruns, parcă, într-o altă lume: străzi îngustele înguste şi casele joase dominau peisajul, lăsând impresia de pitoresc. La uşa unei case stăteau agăţate cuminţi nişte smochine, puse la uscat, în timp ce alte uşi erau străjuite doar de şiruri lungi de mărgele. Urcând în labirintul de străduţe, am ajuns la castelul Melfi, rupt parcă din basmele copilăriei: o construcţie masivă, cu turnuri circulare şi creneluri. Înăuntru nu am fost întâmpinaţi de zâne şi prinţese, ci de un muzeu ce ne prezenta istorie zonei din zorii omenirii până în vremuri mai recente, cu puternice accente pe ceramica delicată, specifică zonei mediteraneene.
După vizita – lungă, aş putea spune – a castelului, ne-am întors către gară. Pe drum, doamna Veronica – care ne-a însoţit in majoritatea excursiilor de acolo – ne-a deschis apetitul pentru smochine, determinându-ne să ne cumpărăm şi noi câteva.
Ziua s-a încheiat cu obişnuita cină, după care a urmat, bineînţeles, somnul.

Ziua a patra (5 Septembrie)

Astăzi nu am mai mers la şcoală. După micul dejun ne-am plimbat prin Rionero, cu doamna Veronica drept ghid.
După prânz am plecat cu microbuzul către oraşul Venosa. Aici un nou castel, ce ne-a invitat, din nou, să visăm la vremurile copilăriei. După ce am traversat podul, care, odată, se afla deasupra unui canal adânc, plin cu apă, am făcut o nouă incursiune în istoria zonei, în final ajungând în curtea interioară a castelului. După o plimbare scurtă pe ziduri, de unde am admirat o panoramă impresionantă – case miniaturale, ce făceau parte, parcă, din dealurile şi pădurile de care se sprijineau – am ieşit din castel, cu scopul de a vizita Venosa, oraşul poetului Horaţiu. Am început să ne obişnuim cu străzile înguste, cu casele mici, de cel mult două etaje. În aceasta atmosferă intimă am contemplat statuia lui Horaţiu, după care, nu la o foarte mare distanţă, am putut vedea casa poetului: o locuinţă modestă, din păcate închisă, destinată exclusiv contemplării exterioare.
Cu regretul că nu am putut vedea şi afla mai mult, ne-a întors la punctul de plecare, unde am servit câte o îngheţată, după care ne-am întors în Rionero pentru a cina.

Ziua a cincea (6 Septembrie)

Cea de-a cincea zi a început mai repede decât celelalte. Pentru că drumul până la Napoli urma să fie unul lung, ne-a trezit de dimineaţă, am luat micul dejun şi am pornit la drum. Odată ajunşi în Napoli am avut senzaţia că am pătruns într-un mare furnicar: străzi mari şi aglomerate, clădiri impunătoare, multă lume grăbită şi, nu în ultimul rând, foarte multă căldură. Încântaţi, am pornit la drum către primul nostru obiectiv: o catedrală despre care se spune că, în timpul unei sărbători, crinii dinăuntru sângerează. Deşi iniţial am greşit destinaţia (am intrat într-o biserică mai mică, dar, la rândul ei, foarte frumoasă, unde ni s-a urat un „bine aţi venit!” călduros, pe română!) ne-am redresat repede, ajungând la timp la obiectul dinainte hotărât. Arhitectura monumentală ne-a lăsat fără grai, aşa că am intrat înăuntru liniştiţi, gata să admirăm picturile şi arhitectura interioară. După ce fiecare a admirat în voie ceea ce l-a impresionat, am plecat mai departe, oprindu-ne, pe drum, la câteva magazine cu suveniruri. Am continuat să ne plimbăm pe străduţele – deja mai înguste, dar la fel de aglomerate – ale oraşului, privind cu admiraţie peisajul citadin ce se deschidea înaintea noastră. După câteva ore petrecute în acest fel, microbuzul ne-a transportat în apropierea mării unde, după ce am fotografiat în voie întinderea Mării Tireniene, am prânzit, înconjuraţi de mulţi copii, veniţi în parc pentru a se juca.
A doua parte a zilei ne-a rezervat o vizită la fel de impresionantă: oraşul Pompeii. Curioşi, am străbătut cu încântare aproximativ jumătate din vestitul oraş îngropat sub lavă acum mai bine de 1000 de ani. Este surprinzător cum s-au putut păstra aşa de bine vechile clădiri (în parte chiar intacte, cu pictura ce împodobea zidurile în vremuri de mult apuse). Din păcate, timpul limitat nu ne-a permis să ne vedem întregul oraş, fiind nevoiţi să ne întoarcem în Rionero pentru cină şi somn.

Ziua a şasea (7 Septembrie)

După ziua solicitantă de ieri, astăzi programul a fost mai lejer. Dimineaţă am fost invitaţi la o plimbare relaxantă într-un orăşel din apropiere de Rionero. Liniştea şi intimitatea micului orăşel ne-a îndemnat la relaxare.
După-amiaza şi seara a fost rezervată cumpărăturilor într-un mall mare, din afara oraşului. Aşadar, după cea de-a şasea zi de vizite, toată lumea avea măcar unu lucru care să-i amintească de pământurile însorite ale Italiei.

Ziua a şaptea (8 Septembrie)

Această zi a avut menirea de a ne aduce aminte, în parte, de propria noastră ţară. Ziua a debutat cu o vizită la Castelmezzano, un orăşel situat la o altitudine deloc neglijabilă. Zărind muntele din autobuz – care încă ascundea privirilor noastre micul orăşel – m-a impresionat asemănarea cu Piatra Craiului. Desigur, similitudine au început să fie din ce în ce mai puţine cu cât de apropiam mai mult de aşezarea omenească. Coborând în localitate, am avut parte de o alta surpriză plăcută: aerul nu mai era unu foarte cald, sufocant, ci răcoros, amintindu-mi de Braşov (desigur, nu toată lumea a fost la fel de încântată de acest fapt, deoarece, pentru unii, aceasta a presupun o haină în plus). Imediat am aflat că atracţia locului este „Zborul Îngerului”, tiroliană atipică, deoarece erai legat în poziţie orizontală, cu faţa către pământ, urmând să străbaţi aşa o distanţă destul de lungă, la o viteză, implicit, mare. Am început să urcăm către unul din vârfurile muntelui, cu regretul că nu putem să avem parte şi noi de „Zborul Îngerului”. Pe drum am aflat că, demult, pe crestele muntelui, veghea un castel, acum dărmat. Mărturie mai rămăseseră doar nişte trepte săpate în stâncă. După explorarea locului, am coborât pentru a lua prânzul, privind cu jind la cei ce treceau pe deasupra noastră parcă zburând pe tiroliană.
Ne-am îndreptat apoi spre Matera. Aici aerul a devenit din nou foarte cald, spre fericirea unora dintre noi. Am poposit pe terasa unei cafenele după care ne-am plimbat până la înserare pe străduţele oraşului, admirând simplitatea aşezării, ziua încheindu-se, ca şi toate celelalte, cu cina din Rionero.

Ziua a opta (9 Septembrie)

Această zi a fost rezervată vizitei oraşului Bari. Aici am făcut cunoştinţă cu Marea Adriatică – bineînţeles, numai din priviri. Plimbarea pe faleza a fost mai mult decât binevenită, toţi fiind încântaţi de imaginea vaselor pescăreşti escortate pe voioşii pescăruşi până la mal. După multe fotografii şi o îndelungată contemplare, am mers în port, pentru a vedea cum se desfăşoară o zi oarecare din viaţa localnicilor: pescarii coborând din vase cu peştele proaspăt, localnicii veniţi pe jos sau cu bicicleta pentru cumpărături. O frântură de viaţă obişnuită, dar impresionantă în felul ei (mai ales pentru noi, neobişnuiţi cu viaţa dintr-un oraş portuar).
Către seară, înainte de plecarea spre Rionero, am avut privilegiul de a asista la intrarea unei mirese în biserica de lângă mare. Cu această imagine fericită în minte, ne-am întors în Rionero.

Ziua a noua (10 Septembrie)

Penultima zi a şederii noastre în Italia a avut rezervată prima parte a zilei bagajelor. După ce, în timpul dimineţii, fiecare şi-a aşezat cum a ştiut mai bine hainele şi suvenirurile în valize, am pornit, către şcoală, unde am vizionat câteva filmuleţe pregătite de colegii italieni de la vizita lot în România. După câteva cuvinte adresate atat de oficialităţile italiene, cât şi de câţiva dintre colegii noştri (Theo şi Vlad) şi doamna profesor Ioana Clara Enescu, am luat parte la bufetul organizat pentru noi.
Ziua a continuat cu vizitarea unui castel şi a unei herghelii. Frumoasele animale ne-au întâmpinat vesele, voioase, însă către final, s-au speriat de avalanşa de vizitatori. După ce toţi am avut grijă să dezmierdăm sensibilele animale, ne-am întors în Rionero cu gândul la ziua de mâine.

Ziua a zecea (11 şi 12 Septembrie)

Ultima zi în Italia şi, aş putea spune, cea mai lungă! Ne-am trezit în zori pentru a merge către Roma, de unde urma să luăm avionul către Timişoara, nu înainte de a ne rezerva câteva ore anticului centru al civilizaţiei lumii!
După un drum lung de aproape cinci ore, am ajuns în Roma, oraş mare şi foarte animat. Am luat metroul până la Colosseum, de unde a început şi vizita noastră. Am străbătut în mare grabă vechiul oraş, trecând, printre altele, pe lângă Columna lui Traian, monument impresionant, marcant atât pentru istoria noastră, cât şi a Romei, prin dreptul Pantheonului şi multe alte obiective. Ne-am înarmat cu vederi, pentru a ne aminti de scurta noastră vizită şi ne-am întors, cu metroul, la microbuz, pentru a ne îndrepta către aeroport.
Ne-am luat la revere, cu părere de rău, de la jovialii şi răbdătorii profesori italieni, şi, după un check-in care mie mi s-a părut mai scurt decât cel de la plecarea din Bucureşti, ne-am îmbarcat în avion.
Drumul din Timişoara a decurs bine, fără evenimente deosebite. După o aşteptare lungă în gara din Arad, am plecat spre Braşov, unde am ajuns în dimineaţa zilei de 12 septembrie. Ne-am despărţit cu părerea de rău, aşteptând nerăbdători să ne revedem pe 14 septembrie, la deschiderea anului şcolar.

Modreanu Roxana

Italia

2009-09-19T21:41:00.003+03:00

Ma rezum deocamdata doar la aceste colaje,dar vor mai urma :).

Schimb de experienta Septembrie 2009

2009-09-17T20:14:00.005+03:00

Schimb de experienta Iunie 2009

2009-08-28T11:28:00.005+03:00

Despre Brasov

2009-08-25T17:23:00.004+03:00

Unul dintre filmuletzele de prezentare.
Subtitrarea in italiana facuta de Vlad.

Despre liceu

2009-08-25T16:10:00.002+03:00

Unul dintre filmuletzele de prezentare.
Subtitrarea in italiana facuta de Vlad.

Semestrul II 2008-2009

2009-06-22T21:57:00.003+03:00

1 Iunie 2009

2009-06-22T20:41:00.003+03:00

Ziua sportului sagunist

Maial 2009

2009-05-21T21:23:00.009+03:00

La sfîrşitul celor patru ani de liceu, şaguniştii îşi iau rămas bun de la viaţa de licean cu o petrecere la Pietrele lui Solomon

Domnu' Goe

2009-05-07T17:11:00.011+03:00

Proiect educatie plastica - piesa de teatru
Realizatori:
Aonofriesei Catalina - matusa
Costin Madalina - mamaita (scenarist)
Nicolae Ximena - mama
Moraru Theodor - Domnu' Goe

Prof. Zigman Claudia

Chimie - 24.02.09

2009-04-30T21:13:00.012+03:00

25 Aprilie - Eco

2009-04-30T20:54:00.014+03:00

Ecologizare Tampa - 25 Aprilie
Colaj facut de Cata

Instigare la viata

2009-04-30T19:51:00.003+03:00

Felicitari!!!

Sagunistii dau verde vietii

2009-04-25T15:32:00.008+03:00

Vineri, 10 aprilie 2009 s-a desfasurat actiunea ecologica de impadurire sub sloganul "Sagunistii dau verde vietii". Peste 300 de elevi ai colegiului nostru insotiti de cadre didactice au incercat sa se eternizeze plantand tei si mesteceni intr-una din zonele Brasovului.

Barcaciu-22-03-2009

2009-04-10T19:22:00.009+03:00

Prezenti: Cami, Juliana, Roxana, Diana, Ioana, Georgiana, Gabi, Gabi, Timea, Alexandra, Anca, Laura George, Razvan, Alex, Radu, Adi, Marian, Andrei si Bogdan.

Pentru Eddie

2009-03-06T22:40:00.002+02:00

Realizat de mine in parteneriat cu fanclubul : "Pentru Eddie"!

Timi, Theo si Vlad

2009-02-27T18:54:00.009+02:00

Pe sub Tampa... :D

La 3-4 anishori??

Semestrul I 2008-2009 partea a II-a

2009-02-20T21:41:00.006+02:00

Pozele sunt de la Clau...

Semestrul I 2008-2009 partea I

2009-02-20T17:53:00.004+02:00

Suntem diferiti...

When will you realize...

2009-02-19T18:14:00.008+02:00

And you know that when the truth is told
That you can get what you want
Or you can just get old...

Poze din clasa din clasa a IX-a pana azi...

ACTIUNE COMUNITARA 2007

2008-10-28T21:39:00.001+02:00

Noi...Ecologizare

2008-10-28T20:26:00.004+02:00

Noi...Ecologizare Tampa...Ziua Pamantului 2008

Muzica Folk

2008-10-28T19:42:00.004+02:00

Muzica Folk
Proiect realizat de: Theodor Moraru

Proiect 'Prima Scoala Romaneasca'

2008-10-28T18:54:00.003+02:00

Prima Scoala Romaneasca
Proiect realizat de:
Roxana Modreanu
Diana Beleiu

Lavinia Baciu + Gabriela Rat - imagine

1 Aprilie

2008-10-28T17:17:00.004+02:00

Glume de 1 Aprilie 2008